Transformarea este despre oameni. Mult mai mult decât despre teorii, date și planuri
- acum 1 oră
- 5 min de citit
De ce transformarea funcționează doar ca parteneriat real între consultant și liderii companiei.
Disclaimer scurt, înainte să începem. 😊
Sunt o persoană reală.
Mă cheamă Paul Micheș.
Lucrez de ani buni, zi de zi, cu oameni reali, în organizații reale, în transformări care entuziasmează, provoacă gândirea și generează valoare pe termen lung.
Nu sunt un AI și nici nu joc rolul unui „consultant AI”. cu „AI mindset” antrenat cu 300 de miliarde de texte.
Ce urmează mai jos nu vine din teorie și nici o rețetă universală care se aplică peste tot.
Este o sinteză a ce am văzut, am greșit, am corectat și am construit împreună cu lideri reali, în organizații și contexte diferite, cu ritmuri diferite și constrângeri reale.
„Trebuie să ne schimbăm.”
În aproape fiecare ciclu economic dificil apare aceeași conversație.
De obicei apare târziu.
Uneori prea târziu.
Și aproape întotdeauna cu un amestec de optimism, speranță, frustrare și oboseală acumulată.
Diferența este că schimbarea nu mai poate fi amânată și nici tratată ca un program lateral, „pe lângă business”.
Suntem într-o iarnă economică reală.
Capitalul este mai scump, toleranța la risipă este minimă, iar multe modele de business care funcționau foarte bine acum câțiva ani nu mai livrează aceleași rezultate.
Paradoxul interesant?
Acesta poate fi unul dintre cele mai bune momente pentru transformare.
Cel mai bun moment pentru transformare este atunci când încă îți merge bine.
Când există energie, spațiu de manevră și deschidere, apar și cele mai mari oportunități de reinventare.
Două tipuri de companii
În practica mea apar frecvent două situații:
Companii care cresc accelerat
Și folosesc acest moment pentru a-și consolida poziția, a inova și a perturbă piețe și a lăsa competitori în urmă.
Provocarea lor este una „plăcută”, creșterea rapidă cere, mai mult ca oricând, transformare reală.
Cere structură, procese, leadership și o cultură nouă, care să țină ritmul fără să piardă controlul.
Organizațiile care aleg să se transforme în perioade de creștere intră, de multe ori, într-un cerc virtuos: transformarea susține creșterea, iar creșterea creează spațiu pentru transformare.
Companii pentru care transformarea devine urgentă
Altele ajung în punctul în care transformarea nu mai este despre viziune.
Este uneori despre supraviețuire, claritate și reconstrucție rapidă.
Atunci când lucrurile merg prost și când este deja în defensivă.
De ce atât de multe transformări
rămân la jumătate de drum
Studiile de profil (McKinsey, BCG) arată că indiferent de industrie sau geografie doar aproximativ 10–12% dintre transformări își ating pe deplin obiectivele.
Restul nu „eșuează” spectaculos.
Nu există un moment dramatic în care cineva apasă butonul de stop.
Ele se sting încet.
Se diluează.
Se lungesc.
Se transformă în ceva care arată activ, dar nu mai schimbă nimic fundamental.
Există chiar un termen pentru asta: „watermelon projects”, verzi la suprafață, roșii în interior.
Totul arată bine în dashboard-uri, dar problemele reale nu ajung unde trebuie.
Și atunci când adevărul circulă greu, ajustările apar prea târziu.
Unde apare, de fapt, blocajul
Trăim într-o lume în care accesul la cunoaștere este aproape instant.
Tehnologia (mai ales AI) face soluțiile aparent ușor de obținut.
Și totuși, adevărata dificultate a schimbării rămâne profund umană.
Transformarea, în viața reală, nu este numai despre teorie, date și procese.
Datele pot ajuta. Uneori chiar foarte mult.
Dar, singure, nu produc schimbare.
Schimbarea nu e un proces analitic.
E un proces social.
Apare atunci când se creează energie organizațională în timp, cu ritm.
Atunci se schimbă comportamentele, obiceiurile și realitatea vie a organizației și modifică felul în care oamenii gândesc, colaborează și iau decizii.
Ce fac diferit transformările
care chiar funcționează
Nu există un checklist universal.
Dar, din ce am văzut, transformările care țin în timp au câteva elemente comune.
În primul rând, claritatea aspirației, nu cu target-uri.
Nu se limitează la „+5%” sau „–10% cost”, ci răspund onest la întrebarea:
Cum ar arăta compania noastră dacă ar funcționa excelent?
Această creează direcție și energie.
În al doilea rând, leadership-ul.
Din ce am văzut, transformările care țin în timp sunt conduse de lideri care acceptă că și ei sunt parte din schimbare și că procesul începe, de multe ori, cu ei.
Care își schimbă modul de a lua decizii, trec de la control la claritate și creează dialog real pentru adevăr.
În al treilea rând, schimbarea nu este doar top-down și nici bottom-up.
Valoare ajunge rapid la mijloc la câțiva oameni-cheie. De obicei, sunt aceiași „oameni buni”. Care dacă nu îi identificăm și nu îi sprijinim, ajung rapid supraîncărcați.
Fără timp și spațiu, nu pot crește și livra transformarea. Pentru ca ei sunt liderii credibili din organizație, cei care influențează comportamentele în fiecare zi.
În al patrulea rând, transformările care reușesc nu sunt finanțate prin tăieri brute.
Cost-cutting-ul masiv omoară energia și creează defensivă. Transformările bune eliberează valoare irosită și o reinvestesc acolo unde contează cu adevărat.
Și cel mai greu lucru într-o transformare nu este designul inițial.
Este menținerea energiei în timp.
Momentum-ul bate perfecțiunea.
De fiecare dată.
De ce rolul meu este de partener
Rolul meu arată diferit de la o organizație la alta. Pentru că și oamenii, problemele și ritmul sunt diferite.
Un lucru pe care l-am învățat este că transformarea se construiește cel mai eficient ca parteneriat.
Nu poate fi „externalizată”.
Nu funcționează relația de tip „noi gândim, voi implementați” sau invers.
În acest parteneriat, rolul meu ajunge să fie, adesea, mai multe lucruri în același timp:
arhitect, care vede imaginea de ansamblu și clarifică direcția;
integrator, care leagă funcțiile și mută resursele acolo unde este valoarea;
operator, care menține ritmul și deblochează lucruri;
coach, care dezvoltă lideri și agenți ai schimbării;
și, uneori, vocea care aduce adevărul devreme și previne „watermelon projects”.
Nu sunt acolo să „dau lecții” și nici să livrez un certitudini absolute cu cu rețete universale.
Sunt acolo să lucrăm împreună, în aceeași barcă, cu ajustări, decizii grele și uneori cu greșeli asumate.
Consultantul valoros nu este neapărat un furnizor de certitudini rapide (deși, din când în când, ajută), ci un partener de gândire.
Transformarea se integrează.
Transformările care funcționează nu se „închid” cu un raport. Ele schimbă modul în care organizația operează zi de zi.
Deciziile sunt mai rapide, problemele apar mai devreme, iar organizația devine mai rezistentă la următoarea criză.
Pentru că o consultanță bună nu produce valoare o singură dată. Produce decizii mai bune și comportamente diferite, care se acumulează în timp.
Valoarea nu este punctuală. Se acumulează în timp. Zi de zi, lună de lună, an de an.
În loc de concluzie
Transformarea cere efort, răbdare și curaj.
Nu vine cu garanții, dar vine cu potențial real.
Dar, din ce am văzut până acum, organizațiile care o tratează ca pe un mod de operare, nu ca pe un proiect izolat, își construiesc un avantaj real.
Nu întotdeauna imediat.
Dar suficient de solid încât să conteze pe termen lung.
Nu toate companiile sunt pregătite pentru transformare în orice moment.
Nu toate transformările au nevoie de consultant extern.
Dar dacă simți că organizația ta are potențial nevalorificat și vrei să explorezi ce ar însemna un parteneriat real, scrie-mi.
Comentarii