Ai construit ceva valoros. Dar poate ajunge să valoreze exponențial mai mult?
- 4 oct.
- 4 min de citit
Actualizată în: 15 oct.
Un ”flywheel” bine pus la punct transformă munca de zi cu zi într-un sistem care câștigă viteză și produce rezultate care se adună, lună după lună, an după an.
Rezultatul?
Valoare compusă.
(Știu, sună ca dintr-un prospect de investiții. Dar chiar despre asta vorbim: mic câștig + mic câștig + mic câștig... până când se întâmplă ceva mare.)
Ce este flywheel-ul?
Gândește-te la o roată de olărit:
la început abia se mișcă.
Cu fiecare împingere capătă viteză.
Și, la un moment dat...
nu mai muncești tu pentru roată.
Roata începe să muncească pentru tine.
Jim Collins îi spune „flywheel” (roata inerțială/volantul).
Eu îi zic: mecanism de auto-accelerare.
Un sistem care, odată montat, pune în mișcare lucrurile importante din companie.
Esența?
Fiecare tură face următoarea tură mai ușoară.
Nu crești efortul. Crești viteza și direcția.
Dar atenție: un flywheel greșit montat nu aduce ordine.
Amplifică haosul.
Sistemul accelerează ce prinde, fie binele, fie disfuncțiile.
Și în loc să ai un cerc virtuos, ai un car cu roți pătrate și frâna trasă.
„Sună bine.
Dar hai să închidem luna mai întâi.”
Nu lipsesc ideile.
Lipsește spațiul.
E mereu ceva urgent.
Presiunea de a livra repede scoate din joc construcțiile pe termen lung.
Între timp, frica, graba și ego-ul intră într-un boardroom…
și rămân acolo ani la rând.
Reflexele care te-au dus departe
ajung să te țină pe loc.
Sunt firești. Sunt de înțeles.
Dar, împreună, blochează exact mecanismul care ar accelera totul.
Rezultatul? Fricțiune.
Roata se poticnește fix în colțul „pe care doar tu știi cum se face”.
Bucle reale.
Motoare care se trag una pe alta.
”Flywheel”-ul nu e o scurtătură.
E o construcție.
E genul ăla de mecanism care, dacă e bine montat,
face ca lucrurile să funcționeze, să se alinieze și să se accelereze de la sine.
Am lucrat cu zeci de companii și investitori să-l rafinăm.
E o construcție cu pași clari, care au flow...
chiar dacă, în realitate, multe componente se montează în paralel.
Ca să fie ușor de înțeles, îți dau câteva exemple.
Bucle care apar în majoritatea companiilor care încep să funcționeze „cu motor propriu”:
Bucla 1 – „Banii ieftini”
Lanțul:
Transparență → Încredere → Capital →
Talent → Performanță → Reputație →
(înapoi la) Încredere
Totul începe cu transparența.
Dacă e clar ce promiți, cum decizi și ce livrezi, apare încrederea.
Când există încredere, banii vin mai ușor și mai ieftin.
Cu bani disponibili, poți aduce oameni mai buni.
Oamenii buni, într-un cadru stabil, livrează performanță reală.
Performanța ridică reputația firmei.
Iar o reputație solidă creează și mai multă încredere.
De aici, bucla se reia, de fiecare dată mai puternică.
Bucla 2 – „Motorul de creștere”
Lanțul:
Ritm → Claritate → Execuție →
Rezultate → Reputație → Oportunități → Talent → (înapoi la) Ritm
Totul începe cu ritmul.
Adică acel cadru constant de guvernanță, decizii și priorități care ține echipa aliniată și ancorată.
Când există ritm, apare claritatea.
Toată lumea știe ce e important, ce urmează și de ce.
Claritatea aduce execuție la timp.
Fără bâjbâieli. Fără pierderi inutile.
Execuția bună produce rezultate vizibile.
Rezultatele ridică reputația.
Reputația aduce oportunități și proiecte mai bune.
Proiectele bune atrag oameni mai buni.
Iar oamenii buni, într-un cadru clar, dau mai mult ritm.
Așa începe accelerarea. Și nu mai vine din noroc, ci din proces.
Concluzia?
De aici vine toată magia flywheel-ului:
Flywheel-ul nu cere sclipiri de geniu constant.
Dar cere coerență, claritate și ritm.
„Nimic spectaculos.”
Doar efecte care se amplifică.
La început pare ordine:
ședințe mai clare,
decizii la timp,
procese stabile.
Uneori arată ca muncă în plus.
În fundal, însă, se construiește inerția:
fricțiunea scade,
ritmul crește,
deciziile curg,
oamenii știu ce au de făcut.
Fără artificii.
Fără „momentul wow”.
Paradoxul
Lucrurile importante nu apar ca o linie în P&L-ul de trimestru.
Dar, paradoxal, tocmai ele definesc sănătatea companiei pe termen lung.
Nu există linie pentru „claritate decizională”.
Nici pentru „cât de ușor vin banii”.
Nici pentru „cât de scump e haosul”,
sau „costul oportunităților ratate” și „deciziilor amânate”.
Și totuși, ele se adună.
Lună după lună. Tură după tură.
Și apar exact acolo unde contează:
în marje, când vin clienții potriviți (nu doar cei care „vor ceva repede și ieftin”),
în costul capitalului (WACC care scade și nu pentru că s-a îmblânzit banca),
în recomandările clienților (NPS care urcă – și nu din noroc și că le-ai dat pixuri),
în oamenii buni care vin și aleg să rămână (fără să fie ademeniți cu sushi la birou),
în valoarea obținută la exit (nu aplauzele la conferință),
în randamentul final (IRR) mai mare, fie mai rapid, fie mai semnificativ (adică acel moment rar când investitorul ar zice „aș paria din nou pe voi”)
Este momentul când investitorul spune:
„Firma asta are structură. Nu doar noroc.”
Și poate cel mai important: te ajută să ai un răspuns la o întrebare grea:
„Ok, și ce face firma asta când fondatorul nu mai e în birou?”
Costul e liniar.
Valoarea e exponențială.
Factura de azi trece.
Valoarea de mâine rămâne.
Consultanța strategică atunci când e făcută bine, devine un catalizator de valoare compusă.
Dar ca să conteze, are nevoie de deschidere, disciplină și un context pregătit să implementeze.
Lucrez cu echipe care au deja energie, dar vor inerție.
Punem cadru, facem promisiunile măsurabile, reducem fricțiunea.
Cărămidă cu cărămidă.
Punem o fundație care nu ține doar casa… ține și drumul.
Eu nu aduc prezentări. Aduc ritm.
Restul îl face roata.
Dacă vrei să vezi cum arată ”flywheel”-ul companiei tale,
hai să stăm de vorbă.
Îl schițăm pe al tău pe o pagină.
La o cafea.
Comentarii